Sâmbătă, 12 septembrie 2015 am îmlinit 4 ani de alergare. Cu această ocazie, cei de la Alergotura au organizat o petrecere extraordinară pentru ca eu să pot sărbători aniversarea :)). Deşi anul acesta l-am dedicat masajului, alergarea rămâne în sufletul şi trupul meu. Dar să derulăm banda înapoi, pe 12 septembrie 2011, când...
... am alergat jumate de tură de parc, aproximativ 300 de metri şi am fost gata, simţeam că mă sufoc şi că urmează să mor dacă nu mă opresc. De ruşine, am tras de mine încă 300 de metri, pentru a alerga măcar o tură de parc... La final, eram şi mai sufocat... Alergarea nu era pentru mine, eu nu puteam să fac aşa ceva. Soluţia era să rămân gras şi să-mi urăsc existenţa...
Dar nu am avut dreptate, m-am înşelat amarnic. Un prieten mi-a recomandat acest program de alergare pentru începători. Urmându-l, am început să evoluez, încet şi sigur. La doar 6 luni după acea întâmplare, eram cu 21 kg mai slab iar peste un an terminam Maratonul de la Budapesta în 3h:15min:57sec (timp net). Peste o lună de la acel maraton, reuşeam performanţa de a alerga 77km prin Timişoara, tot la un eveniment organizat de Alergotura. Peste un alt an, în 2013, am reuşit să alerg 86 km pe traseul Timişoara - Arad şi retur. Până la finalul lui 2014 am participat la multe competiţii de alergare şi mi-am făcut prieteni noi.
Deoarece aveam unele nemulţumiri referitoare la partea profesională, în 2015 m-am decis să mă axez mai mult pe evoluţia mea în domeniul masajului şi să las alergarea pe locul 2. În nici un caz nu am renunţat la alergare. Doar că uneori e bine să vezi care sunt priorităţile din prezent, pentru a te bucura de toate pasiunile tale în viitor.
Dar anul acesta mi-a adus experienţe noi. Am combinat cele două lumi, ale sportului şi masajului, având bucuria de a fi maseur la diferite evenimente sportive. Dintre acestea, vreau să amintesc de Timotion, eveniment organizat de aceiaşi oameni minunaţi din Alergotura.
Pentru mine, ACUM este un nou început. Îmi pregătesc revenirea în lumea alergării, anul viitor. Pentru a simţi din nou gustul competiţiilor, am început cu un cros, la Maratonul Târnavei iar pe 12 septembrie am continuat cu...
Pe-un picior de Plai, proba de Semimaraton
Scopul principal al organizatorilor a fost unul caritabil, de a o ajuta pe Florina Gogiuman. După cum vei vedea pe această pagină, povestea ei este emoţionantă. Evenimentul nu a avut taxă de participare dar au fost încurajate donaţiile pentru Florina.
În acea dimineaţă am ajuns acolo alături de un grup de Supermămici Alergătoare, super-vizate de Diana Amza. În caz că nu ştii deja, Diana, deşi nu a frecvenat Liceul Energetic, transmite o energie pozitivă de înaltă frecvenţă. Acum, a venit însoţită doar de o parte din armata ei de fete, printre care m-am infiltrat şi eu...
Planul meu pentru acest concurs era simplu... să alerg foarte încet, încât să menţin zona de efort pentru ardere de grăsimi. După ce am făcut o uşoară încălzire şi am socializat cu prieteni din toată ţara veniţi la eveniment, m-am poziţionat strategic la linia de Start. Aici m-am întâlnit cu un exemplar subacvatic, ieşit pe uscat pentru alergare. În trecut, m-a chinuit la evenimentul de înot 24H Aqua Masters, unde am reuşit recordul de a face masaj 23 de ore fără oprire. Este vorba de tânărul Mihai Liseţchi, cunoscut şi sub numele de cod Mihai Lee Sexy!
Bineînţeles că Mihai mi-a dat peste cap planurile de a alerga liniştit cu viteza de 6 minute / kilometru. Aşa că după ce s-a dat Startul, ne-am înţeles că vom alerga împreună. A fost o idee bună, deoarece ne-am motivat reciproc. E bine să ai alături oameni care te încurajează şi te ajută să dai ce e mai bun din tine. Bine, acum având în vedere că era destul de cald, dădeam afară din noi apă şi săruri minerale.
Am menţinut o viteză medie de 5:25 min/km pe toată durata cursei. Pentru mine era "cam repede" pentru ars grăsimi... Dar era numai bine pentru ars glucoză! Ce să şi faci?
Viteza de 5:25 min/km era una de mijloc, între 6 min/km pentru alergarea lejeră şi (aici vine partea amuzantă) viteza la care alergam odată, of, măi măi, când eram tânăr, acum vreo 2 ani. Îi povesteam lui Mihai cum am alergat în 2012 la Budapesta, tot maratonul cu aproximativ 4:30 min/km şi cum tot în acelaşi an am alergat semimaraton cu viteza medie 4:10 min/km... Da, dar atunci eram slab şi în formă, spuneam. În acel moment am realizat ceva... Cum acest discurs apare când... avem iluzia că îmbătrânim. Nu este cazul meu, mă simt etern tânăr. Dar mă surprind uneori cu astfel de expresii. Imediat mi-am spus în gând: Vrei să fii din nou la acel nivel? Mai lasă berea şi fă exact ce făceai atunci! E simplu!
Acum, eu şi Mihai ne-am comportat ca "nişte profesionişti", vorbind pe tot traseul şi consumând astfel energie suplimentară. Am vorbit despre pantofi de alergare, aplicaţii GPS, evenimente de înot, alergare, triatlon, principii de viaţă şi altele.
Dar a fost un moment când ne-am oprit din vorbit, pentru a aplauda un erou. Am văzut un domn mai grăsuţ care pe ultima parte a concursului nu a mai putut alerga, aşa că a mers. Avea nişte flori de câmp în mână şi se vedea pe el că este ruşinat deoarece nu mai poate alerga...
Am reînceput să vorbesc cu Mihai, subliniind ce lucru deosebit a făcut acel om. A ieşit afară şi a participat la un concurs de alergare... în timp ce alţii dormeau sau se uitau la televizor în acel moment...
Ulterior am aflat că florile culese erau pentru fiica lui. Poate că el era ruşinat deoarece nu a mai putut alerga. Dar noi vedeam altceva. A ales să nu se oprească şi a mers până la final. Societatea are nevoie de mai mulţi oameni ca el, care să ofere exemple pozitive copiilor... Există şi Super-Tătici Alergători :)!
Revenind la călătoria noastră, pe ultimul kilometru, când oricum eram afectaţi de la atâta vorbit (bine, şi de la alergare), eu am luat-o razna şi l-am întrebat pe Mihai: Facem un personal best kilometru? ... Într-o inconştienţă naivă, a acceptat provocarea. Aşa că am alergat la viteză maximă până la final. Nu ştiu ce gândea Mihai dar după gâfâit sunt sigur că regreta decizia, la fel ca mine. Abia aşteptam să fie gata chinul... Am trecut linia de Finish ţinându-ne de mână, într-un frumos moment de recunoştinţă reciprocă... Mulţumesc, Mihai!
Ceva frumos s-a întâmplat în acea sâmbătă. Am sărbătorit în mediul meu ambiant aniversarea primilor 4 ani de alergare. M-am reîntâlnit şi cu oameni care mă ştiau de la concursurile din ţară, de anii trecuţi. Trebuie să recunosc, mi-a fost dor de astfel de întâlniri, după competiţie, când radiem cu toţii de bucurie.
Câştigătorul probei de semimaraton a fost Ionuţ Maran, cel care anul trecut a alergat 100km în 10 ore pe traseul Reşiţa - Timişoara... Felicitări, Ionuţ!
Alergotura în noua organizare face lucruri minunate. Următoarea surpriză pe care ne-o pregătesc va fi pe 24 octombrie, când ne invită să alergăm La Petrovaselo in vie. Dar până atunci, ne vedem mâine, 19 septembrie, la ora 9 în Parcul Botanic din Timişoara, pentru a-l susţine pe Remus Sime la o nouă ediţie a evenimentului caritabil Alerg Pentru o Cauză.
Mulţumirile de rigoare de la final se îndreaptă spre Vali Mureşan, Cristina Potra Mureşan şi tânărul Olimpiu Porumb.
Mulţumesc, Alexandru Constantin Lorinți, pentru frumoasele poze!
Şi bineînţeles, mulţumesc, Diana pentru piciorul cu cvadricepsul de plai de la final :)!
Nu pot sa spun decat la multi ani, Florin!
RăspundețiȘtergereMulţumesc, la fel, Dragoş :)!
Ștergere